Red Alert 2. Alt joc pe care îl jucam în reţea, chiar înainte să trecem pe Starcraft.

Astea-s toate jocurile care mi-au captat tinereţea şi de care îmi aduc aminte acum cu plăcere. Ţie?

Counter-Strike. Jocul pe care l-am jucat, mai mult sau mai puţin constant, timp de 9 ani. Cred că e imposibil ca cineva din generaţia noastră să nu se fi jucat măcar o dată, cu prietenii, în reţea.

Starcraft. Serios, nu cred că mai trebuie să zic ceva.

GTA 2. Înainte să fie 3D şi violent, Grand Theft Auto era 2D şi violent. În joc vedeai lumea de sus, în timp ce te plimbai prin oraş, furai maşini şi (în sfârşit!) călcai pietoni. Bonus: mai ştii ce făcea butonu’ Tab?

Midtown Madness. Ăsta e primul joc pe care l-am jucat vreodată pe un calculator. Tu erai personajul principal (evident) şi conduceai o maşină prin Chicago. La vremea respectivă aş fi putut foarte uşor să mă angajez ca taximetrist, atât de bine ştiam oraşul. Dacă l-ai jucat, sigur mai ţii minte cum săreai peste podul care se ridica, sau frustrarea când toţi pietonii se dădeau la o parte şi nju puteai să-i calci.

Jocurile gratis din Windows. Mai ştii ce făceai când n-aveai internet? Stăteai şi rupeai în două Minesweeper, Solitaire şi Freecell, mai tare ca orice secretară.

Tetris. Punct.

Duck Hunt. Înainte de Wii, singurul joc care te făcea să te zbânţui şi să dai din mâini de nebun în faţa televizorului era Duck Hunt. Era o minune a tehnologiei, cum poţi să împuşti raţele prin sticla televizorului.

Battle City. E jocu’ cu tancuri, omniprezent pe dischetele galbene cu care veneau jocurile pe calculator. Eu la ăsta făceam hărţi proprii şi trişam la greu.

Contra. Mai e nevoie de vreo introducere? Mai ştii codu’ pentru 90 de vieţi (sus, sus, jos, jos, stânga, dreapta, stânga, dreapta, B, A)?

Jocuri vechi de care pun pariu că îţi e dor

Da, ţie. Tu, care ai peste 20 de ani şi ştii cum e să aştepţi şi 5 minute să ţi se încarce un joc. Tu ştii la ce se foloseau dischetele galbene şi cum era să nu ştii ce e ăla trei de. Dă un click mai jos, aşteaptă să se încarce toate pozele (că e multe) şi zi-mi dacă-ţi era dor.

Mario. Înainte să fie fi-su’ lu’ Mutu, Mario era vocea unei generaţii. L-ai terminat de o mie de ori, îi ştii toate ascunzişurile, da’ l-ai fi jucat încontinuu, doar pentru că.